Despre noi - Hanu' lui Manuc

Despre noi

Bun venit!

Manuc Mârzaian - Dragoman și Bei al Sublimei Porti, Cămăraș, Paharnic și Bei în Țările Române, Cavaler în Rusia, "Prințul armenilor" la Congresul din Viena - a fost, după descrierea unuia dintre contemporanii săi, "... un armean deștept și peste fire de bogat" . Cunoscut, răsplătit și urmărit de toate imperiile care-și disputau în epocă influența asupra Țărilor Române, Manuc Bei a fost în egală măsură negustor, "bancher", antreprenor, aventurier și agent secret. Născut în 1769, la Rusciuc (astăzi Ruse, în Bulgaria), Manuc a învățat "limbile și practica vieții" de la un negustor armean din Iasi. Energic, ager și amabil, Manuc avea "...darul vorbirii și al prevederii, descurca pe toți din nenorocire." Scurtătura lui către bogăție s-a numit Tersenicli Oglu, guvernatorul-bandit al Rusciucului, căruia Manuc i-a dat bani cu o singură condiție - să se împrumute numai de la el. Cum Tersenicli era extrem de solvabil, Manuc ajunge rapid prim-negustor și vistier al Rusciucului, Serdar & Paharnic. După asasinarea lui Tersenicli Oglu, Manuc mizează din nou corect - noul lui protector la nivel înalt este Mustafa Bairactar "haznadarul aianului". Care va urca spectaculos în ierarhia otomană, ajungând chiar Mare Vizir. Și după uciderea lui Bairactar, Manuc Bei iese tot în câștig - legenda zice că a fugit cu aurul marelui vizir ascuns în butoaie cu pește, în ajunul asasinării acestuia la Constantinopole. După aceste aventuri, Manuc Bei se refugiază la nord de Dunăre și începe să opereze din București, făcând ce știe el mai bine să facă: ajută pe toată lumea. Îi informează pe ruși despre mișcările otomane. Devine diplomat al ambelor tabere și negociazp în numele fiecăruia. Obține condiții mai bune pentru turci. Salvează boierii români osândiți la moarte pentru că au ajutat la aprovizionarea armatei ruse. Și tot asa, tot timpul, pentru toată lumea. În 1806, după devastarea Moldovei de către armata turcă în retragere, Manuc grăbește și devizează retragerea turcilor prin Valahia, salvând astfel Bucureștii de la distrugere sigură. Motiv pentru care mai târziu va fi lăsat să cumpere terenul din preajma fostei Curți Domnești pe care va ridica Hanul lui Manuc. În 1810 este în mod oficial răsplătit pentru spionaj - Manuc este decorat cu cruce Sf. Vladimir pentru ajutorul dat rușilor în război. Împroprietărit în regiunea Bucureștilor și în muntă, în regiunea Predealului, Manuc începe să practice "agricultura modernă", organizată pe latifundii mari și având grijă să ocrotească țărănimea de pe moșiile sale. Însă curând are o altă idee, mai grandioasă. Își schimbă moșiile din Valahia pe una din Basarabia - Hâncești. Care ar trebui să fie baza de pe care că înceapă "proiectul vieții": Alexandropol. "Orașul lui Alexandru" (țarul rus din acea vreme) este numele pe care Manuc vrea să-l dea unui oraș pe care vrea să-l ridice "de la zero", la vărsarea Prutului în Dunăre. Acesta ar trebui să aibă parte de privilegii ca Odessa și să beneficieze de scutiri extraordinare de impozite pentru populație, de libertatea negustorilor, de libertate confesională și de libertatea colonizării. În 1815 Țarul Alexandru se arată extrem de favorabil "orașului lui Manuc". Se desenează planurile orașului, se taie lemnul necesar pentru primele construcții dar totul se termină doi ani mai târziu. Manuc moare pe 21 iunie 1817, într-un accident. Tocmai demonstra unor generali ruși câteva trucuri de călărie din Orient. Locul pe care s-a contruit Hanul Manuc facuse parte altădată din Curtea Domneascp al cărui teren începuse să se vândă la mezat în ultimii ani ai secoluljui al XVIII-lea. Cum a putut să intre Manuc BEI în stăpânirea acestui loc nu știm. Se poate ca restricția legală care interzice străinilor să cumpere proprietăți în București și în țară nu s-a plicat lui Manuc Bei, drept recunoștință pentru faptul că acesta reușise să îndepărteze de capitală bandele lui Manav Ibrahim și să salveze orașul și pe boieri. Hanul pe care Manuc începuse să-l construiască se deosebea de marile hanuri-cetăți din secolul al XVIII-lea. O formă nouă, mai puțin severă și mai atractivă, în care partea de construcție care dădea în curtea interioară era de lem, cu galerii în arcade sculptate, la care duceau scări largi și monumentale, cu ornamente de stuc deasupra ușilor și ferestrelor și cu baluștrii de lemn ai parapetelor. La subsol se găseau 15 pivnițe boltite; la parter se aflau 23 prăvălii, 2 saloane mari, 10 magazii, 16 camere de servitori și bucătari și un tunel în care încăpeau 500 de persoane; la etaj se aflau 107 odăi pentru locuințe și cantoare. În mijlocul curții pavată cu piatră de râu se afla o cafenea cu toate dependințele ei și o grădină cu fântână arteziană. Pe malul Dâmboviței, în vederea deschiderii Halei de Carne s-au construit pe această latură a clădirii înca 16 sau 20 de prăvălii. Hanul Manuc, gata de a-și primii oaspeții încă din primăvara anului 1808, a început bine povestea existenței sale. Sub supravegherea stăpânului său, a găzduit timp de cinci luni pe plipontețiarii ruși și turci, care au încheiat Pacea de la București, princare s-a pui sfârșit unui război de șase ani. "Istoricul hanurilor bucureștene", George Potra, București, 1985 În epoca de după 1810 până la 1830, fiind hanul cel mai nou și bine organizat din București, a atras călătorii straini cei mai distinși. Dar după moartea lui Manuc Bei și a soției sale, sub conducerea epitropilor interesați și nepricepuți, hanul își pierde repede faima. Ce era Hanul Manuc pe la 1860 ne-o spune foarte sugestiv pictorul francez Auguste Lancelor, care vizitează Bucureștii în această vreme : "Așa cum este ele acuma e locul de întâlnier al chirigiilor transilvăneni, al toboșarilor germani, al speculanților mărunți turci, bulgari și greci, al tuturor călătorilor cu bani puțini precum și al mesenilor fără nume, cărora nu le place lumina zilei. Galeriile în care se deschid odăile hanului servesd de loc de plimbare și de săli comune. Domnește acolo o nepăsare și o sfială de cei dimprejur nemaipomenită. Sub ochii tuturor (...) fiecare face ca la el acasă. Din locul unde mă așezasem eu ca să-mi fac schițele, puteam să văd pe o bălană nemțoaică spălând rugele sdrențuite (...) pe un bărbier ambulant răzînd bărbi și cefe, pe o țigancă danțînd înaintea unor turci cu chef, pe un comediant în tricou decolorat dînd lectii unei maimuțe jerpelite. În același timp sdrăngăneala unei cobze, însoțind un glas melancolic și dulce, se auzea prin căscătura unei uși de la spatele meu. Curtea năpraznică îmi înfățisa priveliștea cea mai cu haz și cea mai variată din lume: tabără, deposit, tîrg, bursă, menajerie erau toate deodată; de-a lungul pereților coviltire, lăzi, corturi, baloturi de marfă, buși, în fund, firide mari, închise cu gratii, teancuri de piei proaspete, lână umedă, carne de bivol... În această învălmășeală, o frământare nesfârșită de birje, de țărani călări, femei purtând târguieli, cai dezhămați care se scutură, nechează și asvârlă cu picioarele dinapoi, cîini care urlă, porci mari negri care grohăe de placere... Această mișcare, acest zgomot nu tulbură nici o clipă pe turcii, pe românii, pe bulgarii, pe grecii care-și vedeau liniștiți de treburi, discutând, tocmindu-se sub prezidența ovreilor, care le schimbau pe loc banii, înarmați cu ochelari mari rotunzi, cu pietre de mehenghiu, cu balanțe..."






Căutăm parteneri
Grupul City Grill caută locații cu
potențial pentru noi restaurante.

octav.dura@citygrill.ro

Căutăm furnizori
Grupul City Grill caută furnizori de
produse alimentare de calitate.

paul.iftode@citygrill.ro

Suntem pe Trip Advisor
Află ce cred clienții noștri despre
experiența din restaurantul nostru.

Hanu' lui Manuc




hanu-lui-manuc-istoric hanu-lui-manuc-renovat mancare-romaneasca-traditionala muzica-populara-live organizare-evenimente-petreceri restaurant-centrul-vechi